Nu ştiu dacă vreun bărbat sau vreo femeie ar da dovadă de o simpatie aşa de expresivă. Deoarece câinii, ei o fac. Ei o fac din toată inima, o simţiţi. Nu sunt doar acţiunile. Ei îşi pun toată iubirea acolo.
„O prinţesă orfană, vândută ca sclavă a ajus la casa negustorului Dhanavah. Dar soţia lui ...” Vai, doamne. Restul îl ştiţi şi voi. Nu l-am citit, dar puteţi să ştiţi restul. Altă femeie, din nou. „Dar soţia lui, Mula, a ajuns să aibă dubii imediat când a văzut fata divin de frumoasă intrând în casa ei. Din momentul când Mula a dat cu ochii de Vasumati, ea a văzut o rivală ...” Cum am ghicit eu şi voi la fel. „... ca o rivală la favorurile soţului ei.” Nu puteţi da vina pe ea, nu-i aşa? Femeile, noi aşa suntem. Ce să facem? Noi ne iubim soţii foarte mult, ne gândim că nimeni nu poate fi în jurul lor, să arate la fel şi să fie chiar mai frumoasă. Veşti proaste, proaste. „Semănate au fost seminţele îndoielii chiar şi faţă de soţul ei corect.” Soţul ei nu gândea nimic de genul acesta. El simţea foarte multă compasiune, şi îi părea rău pentru o fată pură inocentă pusă într-o situaţie aşa degradantă, deci el a vrut să o ajute. Dar deşi soţul ei credea aşa, soţia nu putea să creadă la fel. Deci, acum: „Din cauza gesturilor ei drăguţe, Vasumati avea o influenţă magică asupra gospodăriei. Parfumul ţinutei ei şi a firii ei grozave l-a inspirat pe Dhanavah să o numească Chandana.” Înseamnă lemn de chandan. Chandana. Lemn de santal. Pentru că ea era foarte pură şi inocentă şi drăguţă, ca un santal.
Lemnul de santal, oamenii din India se închină lui. Ei îl folosesc la ritualurile sfinte. Ei îl folosesc drept ofrandă Sfinţilor şi Înţelepţilor. Ei îl folosesc cu scopuri foarte nobile şi pentru parfum, pentru cei din clasa înaltă, prinţese şi tot aşa. (Yajna. Yajna. Când noi aprindem focul, yajna este focul sfânt ce arde când sunt recitate mantrele. ) Da. Când este recitată sutra. ( Aceasta se numeşte yajna. Da. Când noi recităm mantrele, noi facem yajna. ) Da, ei îl folosesc ca aromă. (Da.) Şi când ei recită sutrele sfinte sau scripturile sfinte, ei aruncă puţin în foc (Da.) să-l ofere sutrelor. La fel cum l-ar oferi lui Dumnezeu care spune sutrele, sau Sfântului sau lui Buddha. De aceea, ei îl folosesc doar cu scopuri nobile, şi unele persoane folosesc parfumul. Şi Sfinţii şi Înţelepţii din India, dacă ei folosesc de fel ceva, atunci folosesc ulei de santal parfumat sau pudră sau pastă să se protejeze de ţânţari. Sau să se facă să miroasă decent când trebuie să interacţioneze cu ceilalţi oameni. Deci, mulţi discipoli laici din timpul lui Buddha, când ei veneau, aduceau mereu cu ei pudră sau ulei de santal să-l ofere lui Buddha, şi/sau pentru călugării din jurul Lui.
Cât de mare este fata ta, din vorbă? Treizeci? (Douăzeci şi patru.) Douăzeci şi patru, nu-i de mirare. ( Ea o să facă 24 de ani în decembrie. ) Toţi cei cu vârsta în jur de 25 de ani, se gândesc numai la ei. Aşa îmi spun ei. Ei nu au crescut cu adevărat până la 30 de ani. La 30 de ani ai crescut. Mărul s-a dus. L-ai pierdut. Din fericire, el ţi l-a dat înapoi. Mărul binecuvântat, să-l păzeşti cu viaţa ta, omule. Dacă-l pierzi, oamenii vor ... ştii cum. Sar pe el, poate nu mai vezi deloc mărul tău din nou. Aşa este, nu? (Da.) Voi ştiţi că eu ştiu totul. Maestra ştie totul.
Deci, desigur, tatăl, al doilea tată adoptiv, a împodobit-o şi a numit-o chiar Chandana. Adică lemn de santal. Adică parfumată, preţioasă, pură. (Pioasă. Pioasă.) Pioasă, frumoasă, sfântă, chiar aşa. Vai, cum poate soţia să îndure asta? Voi aţi putea? Poate nu. Dacă el a adoptat o fată frumoasă aşa, ca mine de exemplu, cred că voi nu m-aţi numi Chandana. Probabil m-aţi numi orice: „Ce? Tu, cine eşti, ieşi afară.” „Soţia lui, Mula, era plină de invidie. Ea se gândea că această floare otrăvitoare ar trebui să primească o lecţie.” Ea a numit-o floare otrăvitoare. Ar trebui să o numească fata ei, pentru că soţul ei a adoptat-o, şi a numit-o chiar şi Chandan. Uau, nu am ştiut că noi, femeile, suntem aşa rele. Vai! Căiţi-vă şi căiţi-vă şi căiţi-vă. Poate şi eu aş fi fost la fel. Desigur, şi eu aş fi fost la fel. Nu sunt mai bună decât toate celelalte. Din fericire, nu am niciun soţ, deci am scăpat de asta. Am scăpat de asta pentru că nu am un soţ, deci nu trebuie să-mi fac griji despre asta. ( Maestră, glumiţi. ) Glumesc, desigur. Credeam că soţiile indiene sunt foarte pioase, ascultătoare faţă de soţii lor. Cum se face că aceste două femei sunt aşa de opuse? Ce s-a întâmplat cu femeile indiene în aceste zile? Credeam că în zilele din vechime, femeile indiene erau mai bune, mai ascultătoare, mai supuse decât femeile indiene moderne de azi. Greşesc! Uitaţi-vă aici.
Ei spun că femeile indiene nu divorţează deloc de soţii lor. Probabil nu mai este adevărat deloc în ziua de azi. Ele se duc la colegiu, întâlnesc băieţii pe care-i vor ele, şi le spun părinţilor lor: „Ori el, ori nimeni.” Ce mai pot face părinţii? Altfel, ele pleacă de acasă. Ele au diplome, ele sunt tinere, invincibile, ies împreună, găsesc un apartament mic şi locuiesc împreună. Şi când au un bebe mic, ele îl aduc pe el înapoi. Uită cu totul, iartă şi iubesc foarte mult şi uită totul. Şi când au probleme, se duc tot acasă, şi atunci voi trebuie să le rezolvaţi. ( De fapt, Maestră, pe atunci, erau căsătorii multiple. Soţii obişnuiau să se însoare de mai multe ori, mulţi soţi puteau avea două sau trei soţii. ) După ce au venit musulmanii sau înainte de asta? (A fost numai atunci.) Înainte ... ( Acum ) Nu. ( noi putem avea mai mult de o soţie. ) Doar o soţie? (Da.) Dar musulmanii pot avea mai multe soţii, aşa este? Am văzut. (Da.) Am văzut. (Da, musulmanii pot.) Am întâlnit câţiva bărbaţi şi aveau deja trei, patru soţii. (Orice musulman ....) Deci, când el vorbea cu mine, el se uita la mine, eu nu mă uitam la el. Ca să evit neînţelegerile că poate eu aş vrea să aplic pentru a patra poziţie sau aşa ceva. Şi am vorbit cu el cu o faţă foarte serioasă. ( De aceea, ele sunt invidioase. De aceea, ele sunt duşmane pentru alte femei. ) Ah! Bine. De ce? Ele o pot face. (Da, da.) Bine. Nu mai contează, nu este treaba noastră. Aici noi avem doar una. Una este deja o problemă mare, nu credeţi? Cred că orice bărbat care ar dori să aibă două soţii, el este un bărbat brav. Noi trebuie să spunem: „Uau! Erou unde nu trebuie.”
Orice bărbat, orice femeie, care poate sta împreună jumătate din viaţa lor, eu mă închin deja în faţa lor. Căsătoria mea a fost foarte bună, dar doar câţiva ani, mai mult sau mai puţin, câţiva ani, nu pot să spun mai multe dacă aş fi putut sau nu să continui. Dar pentru voi, dragilor, să staţi împreună, doi străini de nicăieri, ţări diferite, nume diferite, trecuturi diferite, să vă adunaţi şi să staţi împreună toată viaţa, staţi împreună chiar 24/7, dormiţi împreună. Alte treburi ei le fac împreună, deci ei stau împreună 24/7. Eu chiar mă închin în faţa voastră. Vă admir puterea. Nu ştiu dacă eu aş rezista acum. Înainte, eram doar o fată, o fată normală. Mă duceam la muncă, soţul se ducea la muncă, veneam înapoi şi ne vedeam unul cu altul noaptea, doar în weekenduri, mergeam la dans, la filme, mergeam să vedem rudele, mergeam la cumpărături. Deci, timpul era foarte simplu şi frumos. Nu era nimic pentru care să ne certăm. Dar acum eu mă cert deja cu tot universul, deci nu ştiu dacă vreun soţ m-ar suporta, sau dacă eu aş suporta vreun bărbat lângă mine. Nu ştiu dacă vreun bărbat ar dura cinci minute ca soţ lângă mine. Sau dacă eu aş dura cinci secunde cu vreun soţ de orice fel. Deci, nu ştiu. Eu văd că voi aţi fost căsătoriţi o viaţă lungă, şi aveţi copii împreună, şi tot sunteţi fericiţi împreună. Chiar simt că este o minune. Voi aveţi putere magică. Chiar aşa! Pentru că în ziua de azi, mă gândesc, nu ştiu dacă aş putea tolera pe cineva, cu excepţia câinilor mei. Câinii mei, ei nu-mi dau replica. Şi ei sunt foarte simpatizanţi. Nu mă judecă deloc, nici măcar în interior.
Câinii mei nu sunt doar drăguţi, ei sunt simpatizanţi, ei sunt iubitori şi buni. Noaptea trecută, v-am spus că eram foarte epuizată şi împovărată de la munca de zi şi noapte, cu toate lucrurile pe care ei le-au făcut fără să-mi spună. Fiecare vrea să devină şef. Dacă-i folosesc un timp, atunci ei devin ca nişte şefi. Ei decid totul de unii singuri, chiar şi greşit. Ei nu-mi spun şi mie. Ca să se simtă bine sau cum? Nici eu nu ştiu de ce. Egoul sau maya? Nivel scăzut? Deci, noaptea trecută, eram chiar depăşită de toate, şi atunci stăteam acolo şi aveam documentele şi calculatorul în faţa mea, dar eram aşa de obosită că am dat din cap şi am pus mâna aici şi am pus capul pe masă în disperare. Doar fizic. Sufletul meu, desigur, este mereu bine, puterea mea este încă acolo. Doar fizic. Eram epuizată. Deci, am pus capul pe masă aşa. Şi câinele meu a venit, m-a sărutat de la cap la picioare, şi înapoi de la picioare la cap, şi de la cap la picioare din nou. Cum ştia ea că aveam nevoie de asta? Nici măcar nu mă aşteptam. În mod normal, acest câine, ea nu este tipul care sărută mult. Ea dă din coadă, vine şi se joacă pe lângă mine, dar nu este tipul care ar săruta mult. Ceilalţi sărută mult. Unii câini sărută mult, ei te ling mult, unii nu o fac. Uneori, doar aşa puţin, dar noaptea trecută ea mi-a făcut un duş întreg. Şi atunci a trebuit să uit de toate, şi m-am dus să o îmbrăţişez şi am spus: „Bine, bine, destul. Sunt udă toată acum. Udă toată, udă toată.” Şi ea a continuat, şi a venit să se culce în poala mea, şi s-a întors cu labele în sus, de la stânga la dreapta şi s-a uitat la mine, şi şi-a continuat munca. Am spus: „Bine, nu mai contează. Am uitat deja, nu-ţi face griji. Sunt doar obosită. Nu am probleme aşa mari. Nu-ţi face griji, nu-ţi face griji, sunt bine. Uită-te aici! Să dansăm împreună şi ...” Nu vreau ca ei să-şi facă griji, pentru că orice simt eu, poate şi ei simt. Ei sunt foarte sensibili. Deci, uneori sunt farte stresată, îngrijorată, dar sunt mereu fericită să mă joc, ca ei să nu fie afectaţi. Voi sunteţi responsabili. Dacă aveţi copii, nu puteţi să-i lăsaţi să vadă că sunteţi stresaţi şi trişti pentru că asta îi face şi pe ei să fie stresaţi şi trişti, de asemenea. Şi câinii sunt la fel. Altfel, nimeni nu zice nimic. Eu nu am învăţat-o deloc cum să sărute ca să poată avea un snack, nimic. Şi în mod normal ea nu mă sărută aşa mult. Ea a venit şi m-a sărutat deci a trebuit să mă dau jos din scaunul meu şi să o iau în braţe, şi apoi noi am dansat şi am vorbit şi am cântat puţin, şi apoi am scos-o afară. Atunci am fost bine.
Nu ştiu dacă vreun bărbat sau vreo femeie ar da dovadă de o simpatie aşa de expresivă. Deoarece câinii, ei o fac. Ei o fac din toată inima, o simţiţi. Nu sunt doar acţiunile. Ei îşi pun toată iubirea acolo. Şi nu m-am putut spăla imediat. M-am schimbat aşa de mult după ce am avut câinii. Înainte, dacă mă atingea ceva ciudat sau aşa, mă duceam să mă spăl imediat şi la duş, dar acum nu mai pot să fac aşa. Uneori uit. Le dau de mâncare câinilor cu o mână şi apoi iau şi eu şi mănânc cu aceeaşi mână. Şi spun: „Vai, Doamne! Nu mai contează, bine, nu contează. Ai uitat deja o dată, nu mai contează.” Sau mă duc şi mă spăl şi apoi continui să mănânc. Şi câinii, ei mă sărută peste tot. Nu am timp imediat să fac duş. Şi nu-mi mai pasă deloc. Nu mă doare. Lucrurile acestea nu te dor. Alte lucruri poate îţi dau durere. Lucrurile emoţionale, stresul îţi poate face rău, dar saliva câinelui nu doare. Aşa fac eu. În mod normal, sunt foarte curată, nu pot suporta asta, dar în ziua de azi este în regulă. Mai ales când este iubire, vine din iubire, deci te simţi foarte curată. M-am schimbat foarte mult. N-am putut să cred că m-am schimbat aşa de mult. Pentru mine este foarte mult. Înainte, dacă animalele mă lingeau, mă sărutau sau eu le atingeam, trebuia să mă spăl imediat. Nu din cauza lor, dar poate ele aveau germeni, sau viermi, orice, orice spune în cărţi. Acum sunt bine. Spun: „Oricum, oricum, oricum.”
Pentru că este timpul de mers la cină, vă las să mergeţi. Să mergem! La revedere. Ne vedem mai târziu. ( Maestră, noi vă iubim. ) Mulţumesc. Şi eu vă iubesc. Şi eu vă iubesc. Vă iubesc. ( Maestră, noi vă iubim. ) Toate fructele. Cei care nu au avut, pot avea. Fiţi atenţi cu călugării. Fiţi atenţi. Nu daţi peste călugări. Veniţi aici. Acolo nu aveţi? Aveţi? Acolo. Cei din China pot lua unul. Fiecare persoană câte unul. Nu cei care abia au primit iniţierea. Dacă ai luat deja unul, atunci nu mai lua. Din China, da? Dacă sunt iniţiaţi din China, veniţi. Dacă nu aţi primit unul, veniţi şi luaţi unul. Şi trebuie să port chiar şi tocuri înalte, vă imaginaţi? Vine la pachet cu munca. Vă imaginaţi vreun serviciu unde trebuie să purtaţi tocuri înalte? Jobul meu. ( Vă mulţumim, Maestră. ) Cu plăcere. ( Vă mulţumim, Maestră. ) ( Maestră, vă iubesc. ) Mulţumesc. Vă iubesc. ( Maestră, vă iubesc. ) Vă iubesc. Vă iubesc. Bine, mai merg peste tot o dată. ( Maestră, vă iubesc. ) ( Maestră, vă iubesc. ) ( Maestră, vă rugăm să aveţi grijă de Dvs. ) ( Maestră, vă iubesc. Vă rugăm să aveţi grijă de Dvs. Vă doresc să fiţi sănătoasă. ) Bine. ( Vă mulţumim, Maestră. ) ( Maestră, vă rugăm să aveţi grijă de Dvs. Vă mulţumim, Maestră. ) Bine. Mergeţi să luaţi mere şi altele. ( Să fiţi sănătoasă. ) ( Maestra să trăiască mult. ) Vă mulţumesc. ( Vă iubesc, Maestră. )
Plecaţi acum? ( Nu, noi plecăm peste două zile. ) Bine. Unii stau mai mult. Am timp mai mult în timpul refugiului. Am venit la reuniune după ce am terminat cu toate. Ca să pot avea timp mai mult să stau cu voi împreună. Nu am timp mult duminica. Dacă aveţi întrebări, să le scrieţi. Răspunsurile vor veni imediat. Atunci nu mai trebuie să mă întrebaţi nimic. ( Bună, Maestră. ) Ah, bună, bună. Bună, camarazi. Bună, camarazi. Când sunt în reuniune, am să vă văd, câte o ţară pe rând. Chiar acum, nu este timp aşa de mult. Trebuie să am grijă de iniţiaţii noi. Trebuie să am grijă de cei care abia au primit iniţierea. Îmi pare rău. Sunt foarte ocupată cu munca mea. Nu în afară, ci foarte ocupată în interior. Sunt foarte ocupată şi în afară, dar nu aşa de ocupată. Vă iubesc, dragilor. Vă iubesc, dragilor. ( Maestră, vă iubesc. ) ( Vă iubesc. ) Încercaţi să vă uitaţi la mine cât puteţi de mult. ( Bună, Maestră. ) ( Vă mulţumesc mult, Maestră. ) ( Vă mulţumesc, Maestră. ) Încercaţi să vă uitaţi la mine cât puteţi de mult, pentru că sunt multe persoane. Uitaţi-vă mai mult la mine. Uitaţi-vă în ochii mei. ( Vă iubesc. ) ( Bună, Maestră. )
Un moment. Soră, nu poţi să faci o operaţie? ( Medicii au spus ... ) Nu? ( Nu ştiu. Ei au spus că nu o pot face în acest moment. ) Nici în America? Uită-te pe calculator. Uită-te pe internet să vezi dacă este vreun specialist, bine? (Bine.) Dacă nu ai bani, îţi dau eu. Noi, fetele, vrem să fim frumoase. În interior este important la fel. Dar ar fi mult mai confortabil dacă şi pe afară este frumos. (Bine, vă mulţumesc.) Mai încrezătoare, da? (Bine, vă mulţumesc, Maestră.) Dar nu mai contează. Dacă nu avem una, atunci avem alta. (Vă mulţumesc.) Bine. Arăţi foarte fericită. Eşti bine. Ar trebui să continui să trăieşti aşa. (Bine.) Este bine să fii şi aşa. Înţelegi? Băieţii nu-ţi fac probleme. Mai puţină karma. (Bine.) (Aveţi grijă, Maestră.) Şi tu să ai grijă. Bine. Dar este ciudat că mi se înmoaie inima atunci când vă văd. Nu sunt supărata pe voi. Sunt supărată pe cei din echipa de lucru, care nu fac treabă conştiincios şi nu sunt responsabili. Înţelegeţi? (Înţelegem.) Mă face să-mi fie ruşine. Dacă ei fac aşa faţă de mine ... Ce vreau să spun este că, dacă ei fac aşa faţă de mine, atunci cum vor face acolo afară? O să înşele oamenii şi să ia bani şi să facă multă karma? Dacă nu-i învăţ, devin şi mai rău, nu-i aşa? (Da.) Ce credeţi? (Da. Noi vă mulţumim.)
( Maestră, vă doresc să fiţi mereu sănătoasă şi frumoasă. Maestră, vă doresc să fiţi mereu sănătoasă. ) Vă mulţumesc. ( Maestră, vă doresc să fiţi mereu fericită. Să aveţi grijă, Maestră. ) Vă mulţumesc. Vă mulţumesc. ( Maestră, noi vă iubim mult. ) ( Maestră, sunteţi foarte frumoasă. ) ( Maestră, noi vă iubim mult. ) Trebuie să plec acum. (Bine.) ( Maestră, eu plec mâine. ) Pleci? Îmi pare rău. Vino din nou când ai timp. ( Bine, vă mulţumesc, Maestră. ) Din China? (Da, din China.) Pentru cei care nu au putut ajunge, primiţi ce a rămas. Dacă nu vă mişcaţi repede, nici eu nu pot să vă ajut, nici cu puterea mea magică. Îmi pare rău. Duceţi cu voi iubirea mea înapoi. (Bine.) Vă iubesc. (Vă mulţumesc, Maestră.) Le doresc celor din ţara ta să fie în siguranţă, sănătoşi, fericiţi şi liniştiţi. (Vă mulţumesc, Maestră.) Îi doresc guvernului vostru să fie deschis la minte. Îi doresc poporului vostru să fie fericit. (Vă mulţumesc, Maestră.) Chine devine din ce în ce mai bine. (China devine din ce în ce mai bine.) Şi eu sunt foarte fericită. Şi eu sunt foarte fericită că guvernul vostru este deschis la minte (Vă mulţumesc, Maestră. Noi vă mulţumim pentru binecuvântări.) şi îşi iubeşte cetăţenii. ( Maestră, vă doresc să fiţi sănătoasă. ) Guvernul vostru la fel, are grijă de mediu şi construieşte multe lucruri ecologice. ( Da, sunt multe. Au fost multe schimbări. ) Guvernul la fel, a semnat contracte pentru hrana vegană. (Da.) Este chiar minunat. (Vă mulţumim, Maestră.) Dacă fiecare din China devine vegan, o să fie uluitor. Sunt prea multe persoane în China. Guvernul nu poate să le asigure toate produsele. Guvernul a semnat contracte cu multe companii vegane. Dar sunt prea multe persoane. Voi ştiţi că chinezii sunt dificil de educat, nu-i aşa? Deci, nu puteţi da vina pe guvern. Sunt foarte dificil de educat. Sunt tari de cap, da? Bine. (Vă mulţumim, Maestră. Maestră, să mâncaţi şi să dormiţi bine.) Da. Să mănânc şi să dorm bine. Visezi! Dar oricum, mulţumesc. Mulţumesc. Şi eu aş dori să pot mânca şi să pot dormi bine. Aveţi grijă, cu toţii. (Bine. Vă mulţumim, Maestră.) Aveţi grijă de interior. (Bine.) În interior este mai important, da? (Bine. Maestră, vă iubesc foarte mult.) Vă iubesc, dragilor. Vă iubesc. Vă iubesc şi eu. Vă iubesc şi eu. (Maestră, noi vă iubim. Bună, Maestră.) Mă puteţi vedea mai bine afară, aşa este? Aveţi grijă. Aveţi grijă.
