Demonii zeloşi, ei au dispărut. (Oh, uau! Da! Uau!) Poate doar câteva cazuri, dar nu ceva de nerezolvat. (Uau! Da, Maestră. Vă mulţumim.) Ştiam deja, numai că Zeităţile mi-au spus. (Uau!)
Nu știu de ce ei nu iau măsuri să se protejeze. Este foarte dureros de văzut că oamenii își riscă viața așa, ca și cum viața lor nu este nimic, sau viața copiilor lor nu este nimic, sau a vecinilor sau a prietenilor, a iubiților, a soților, a soțiilor, nimic. Pentru că dacă sunt bolnavi, își infectează și familia, (Da, Maestră.) înainte să ştie. Aceasta este problema. (Da, Maestră.) Boala aceasta, nici nu știi dacă chiar o ai sau nu. (Corect. Da.) Și chiar dacă o ai, este nevoie de ceva timp pentru a se manifesta. Vedeți? (Da, Maestră.) Uneori durează mai mult decât 14 zile. Ei spun că pe suprafață rece (înghețată), virusul poate trăi chiar trei luni. (Vai.) Mulți sunt genul acesta de transmițători tăcuți ai bolii, și nimeni nu știe, nici măcar persoana însăși. Acesta este pericolul. (Da, Maestră.) Și vaccinurile sunt încă departe. Din fericire, au găsit niște medicamente acum pentru a vindeca unii oameni. Este eficient. În mod normal tratează inflamația, de exemplu. Dar atunci ajută în această situație deoarece simptomul este inflamația. Experții medicali spun că organismul nostru reacționează la această invazie de virus. Și pentru că organismul nostru reacționează, uneori se acutizează. (Da, Maestră.) Deci de aceea inflamația apare în interior. Și așa ei folosesc unele medicamentele pentru inflamație să le dea lor, dar numai atunci când ești deja aproape ... Doamne. Ei spun că aceste medicamente sunt eficiente doar în cazurile grave. (Da, Maestră.) Vă imaginați? Trebuie să aștepți până când ești grav bolnav pentru a le lua. (Vai.) Și nu toată lumea se vindecă. Ajută pe unii, dar nu pe toată lumea. Deci nu știi niciodată dacă lotto-ul tău este un milion sau nimic. Oh, Doamne. Sunt doar îngrijorată, așa că vă spun, dragilor. Dar oamenii de afară, ei știu, nu? Sau nu? (Ei știu, Maestră.) Ei bine, dacă știu asta, de ce merg așa cu sute de mii pe plajă exact așa ca în Anglia când pandemia crește, (Da.) nu scade? ( Guvernul, Maestră, nu dă uneori instrucţiuni foarte clare, astfel că oamenii sunt confuzi. Ca și consilierii medicali și experții, spun ei că trebuie să urmezi totul foarte, foarte, foarte clar pentru că este foarte important. Dar câteodată oamenii politici, ei nu le spun foarte clar, așa că oamenii ies și ei îl răspândesc, Maestră. ) Da, și se înrăutățește. (Da, Maestră.)
Și protestele și toate acestea, nu ajută la nimic. (Da, Maestră.) La ce folosește protestarea și să lase guvernul să aibă presiune și apoi, bine, te-au lăsat să lucrezi, și dacă contactezi această boală, ce bine face acest lucru familiei tale? (Da, Maestră.) Să nu mai vorbești despre tine. Dacă nu-ți pasă de tine, ce spui despre familia ta, prietenii tăi, (Da, Maestră.) animalele tale? (Da, Maestră.) Chiar și animalele de companie au luat această infecție. (Da, Maestră.) Unele pisici sunt în carantină, unii câini, (Oh, Dumnezeule.) Am auzit. (Da.) I-am văzut. Nu am timp să mă uit la toate acestea, doar intermitent. Intermitent de la ştiri, în cazul în care este ceva ce trebuie să le spun oamenilor sau vouă să vă protejați și să protejați lumea, orice pot eu. (Vă mulțumim, Maestră.) Altfel, nu mă uit niciodată la știri sau la orice altceva de nu știu câți ani deja. (Vă mulțumim, Maestră.) Nu am nevoie niciodată. Și oricum sunt prea ocupată pentru toate acestea. (Da, Maestră. Vă mulțumesc.) Dar chiar și în refugiu, eu trebuie să-mi fac griji pentru că oamenii suferă atât de mult; eu nu pot doar să am liniştea mea. (Da, Maestră.) Ei suferă atât de mult, atât de mult peste tot. Copiii, în special copiii, bebeluşii. Este îngrozitor. Este teribil. Nu știu când se vor trezi. Am văzut că tendința vegană devine din ce în ce mai mare acum. ( Foarte, foarte mare. Da. ) Dar nici aşa, nu e suficient de mare pentru a opri această pandemie. Și oamenii nici nu ascultă experții și pur și simplu ies afară, riscându-și viața așa, doar pentru a arăta că sunt grozavi. Boala nu este grozavă. Ca unii copii, organele lor interne continuă să fie afectate pentru că virusul atacă cu adevărat toate organele interne oriunde pot. S-a răspândit atât de repede încât organele continuă să eșueze rapid. Eșuează unul câte unul, sau împreună se prăbușesc, așa că medicii nu pot face nimic. Nu doar febră sau dureri de cap, sunt organele interne care eșuează, (Vai. Da.) cu zilele. Și este atât de scurt, atât de rapid. Între timp, ei au durere, suferă. Și familiile suferă în timpul și după. Acesta este lucrul. Nimeni care are copii nu vrea ca ei să moară la o vârstă atât de fragedă aşa. (Niciodată.) Vor fi cu inima frântă, acele familii. (Da, Maestră.) Inimă frântă. Toată lumea ar vrea. Eu mă rog, dar nu pot face mai mult. Rugăciune, meditație. S-ar fi agravat altfel. (Vă mulțumim, Maestră.) Ei bine, asta este tot ce vreau să vă spun dragilor, să aveți grijă. ( Vom avea grijă. Vă mulțumim, Maestră. Aveți grijă de Dvs., Maestră, de asemenea. )
Noua sală de mese, o folosiți? (Da, Maestră.) Pentru că are aer condiționat. (Da, Maestră. Este super.) Când mâncaţi, este cald, staţi acolo. (Da, Maestră.) În mod normal nu este prea cald, dar când mănânci lucruri calde, devine şi mai cald. (Asta este adevărat, Maestră.) Și este vară deja. (Da, Maestră.) Deci ar trebui să staţi într-o cameră mai răcoroasă și să vă bucurați de masă fără a transpira în timp ce beți ciorba. (Vă mulțumim, Maestră.) Beți ciorba fierbinte și transpirația voastră apare deja. Este ca un reglator (Corect, Maestră.) pentru vreme. Deci, la ce folosește să beți ciorba? Deci, dacă stați în camera rece, ciorba va avea un gust mai bun. (Asta este adevărat, Maestră. Da.) Și nu trebuie să fiți ocupați, cu o mână luaţi ciorba, iar cu cealaltă mână ca și cum ai șterge transpirația. Atât de ocupați, ocupați. (Da.) Orice altceva aveți nevoie și eu nu știu? ( Noi nu avem nevoie de nimic, Maestră. Suntem bine, foarte bine. Suntem fericiți, Maestră. Vă mulțumim. ) Bine, bine. Doar am crezut că vă voi vorbi, o vreme, doar ca să vă anunț că sunt încă în viață. ( Mulțumim, Maestră. ) Pentru ca voi să vă purtați bine. Aţi înţeles? Altfel, s-ar putea să credeți că: „Ooh, Maestra nu este aici. (Nu, Maestră.) Unde este Ea? Ea nu ne vede.” Eu văd totul. (Da, Maestră.) Voi știți bine? ( Da. Știm, Maestră. ) Îmi pun iPhone-ul în fața mea, dar uneori se stinge de la sine. Nu știu de ce, pentru că am respirat, cred. Sau am vorbit prea tare. Telefonul vostru este bine acolo? (Da, Maestră. Este bine.) Poate înregistraţi jumătate, eu înregistrez jumătate și le vom lipi împreună. Mai bine decât nimic. (Da, Maestră.) Și restul este doar râs și prostii. Deci, o putem face ulterior să-l punem înapoi. Aceasta este partea ușoară, nu? (Da, Maestră.)
Știți ceva? Câteva vești foarte bune. Nu știu dacă vă pot spune, doar o secundă. ( Vă rog, Maestră. Vă rog, Maestră, spuneți-ne. ) Știu, știu. Doar o secundă. Trebuie să întreb. Trebuie să întreb dacă există consecințe. (Da, Maestră.) (Vă mulțumim, Maestră.) Aveţi răbdare, câteva secunde. Demonii zeloși, s-au dus. (Oh, uau! Da! Uau!) Poate doar câteva cazuri, dar nu este greu de gestionat. (Uau! Da, Maestră. Vă mulțumim.) Știam deja, doar că Zeităţile mi-au spus. (Uau!) Și chiar un păianjen a intrat înăuntru, nu știu cum s-a strecurat. Stau într-o cameră mai civilizată, aproximativ de cinci metri până la șase metri pătrați. Este destul de mare pentru mine. Trebuie să o curăț. Dacă este mai mică, nu trebuie curățată mult. Dar este în regulă, este gestionabil. Nu știu cum a intrat. Așa că am întrebat: „Cum ai intrat aici?" El a spus: „Este magie”. (Oh, uau!) Ca şi cum se dezintegrează. Unii oameni pe vremuri, ei puteau face aşa. Animalele pot. (Uau!) Era o poveste despre un câine care era închis în interiorul unei case, și unul dintre prietenii săi câini era bolnav în altă parte. Deci el a ieșit așa, prin ziduri. (Uau!) Cu toate lacăturile și tot încă intacte. (Uau!) Ei nu știu cum a ieșit. Fără fereastră deschisă, fără lacăt, nici o gaură în perete, nimic. Și nu știau pe unde a mers până când cei din casa prietenului au spus: „El este aici.” (Uau.) Și au fost foarte surprinși. O poveste adevărată. (Da, Maestră.) Am citit-o undeva. Poate că ați știut și voi. Uneori, am noroc, abia m-am aşezat în avion, am apucat un ziar și am văzut așa ceva. Sau câteva vești bune la TV. Așadar, aș putea să vă spun asta. (Mulțumim, Maestră.) El (păianjenul) a venit și i-am spus: „Hei! Tu, băiat mare, ce se întâmplă?” Vorbesc ca un american acum. „Ce faci?” Am locuit în America câțiva ani și am devenit cam un sfert americanizată. (Da, Maestră.) Spun câteva cuvinte pe care înainte nu îndrăzneam deloc să le spun, indiferenz cât de supărată eram. În mod normal nu se poate. I-am spus: „Ce se întâmplă? Ceva ce vrei să-mi spui?” El este un poștaș. Așa că a spus: „Da, fii fericită. Toți demonii zeloși au dispărut”. Asta este ce-a spus el. (Uau!) Exact cuvintele. Am spus: „Altceva?” Da, da, mergeţi mai departe. Continuaţi, aplaudaţi. Aplaud și eu. Mă bat cu palma pentru că mâna mea este ocupată. Bine, bine.
Deci, știți ce, guşterele chiar ... În mod normal, guşterele nu mi-a vorbit niciodată. Știţi, salamandra? (Da, Maestră.) Sau guşterii, care au mai multă culoare pe spate, și mai mare decât cele care urcă pe perete. (Da, Maestră.) Aceştia, pot urca și ei pe perete, dar trăiesc mai mult afară în grădină. Au venit chiar și mi-au spus ... Am deschis ușa și am ieșit, iar el era chiar lângă ușă. Mi-am spălat hainele și am vrut să le agăț afară. M-am îngrijorat că dacă merg, atunci el va fugi. Deci, am spus: „Bine. Voi atârna hainele mai târziu.” Dar el a spus: „Nicio problemă, Nu mi-e frică de Tine.” Deci, el stătea acolo, și nu s-a mișcat deloc. (Da, Maestră.) Până când mi-a dat veștile, că: „Unii discipoli zeloși de asemenea au dispărut.” El a spus așa, și așa: „Fii fericită.” Am spus: „Mulțumesc, mulțumesc. Mulțumesc foarte mult.” (Mulțumim. Uau.) Și apoi i-am făcut câteva fotografii. Am trimis-o, trei fotografii. Am făcut multe, pentru că la început credeam că s-ar putea să-i fie frică de mine, așa că am stat foarte departe de el. (Înțeleg.) Deci, fotografia este foarte mică. Mai târziu, nu s-a mișcat, am spus: „Pot să mă apropii?” Nu a spus nimic, așa că am continuat să merg mai aproape și mai aproape, așa că eram chiar deasupra lui. M-am așezat lângă el. Și apoi am făcut toată fotografia, și așa le-am șters pe cele mici. Pe cele mai mari le-am păstrat. Și apoi am mers chiar în fața feței lui și am făcut o fotografie cu chipul lui, și apoi a pozat pentru mine. (Uau!) Inițial, nu s-a mișcat, dar am spus: „Fac o fotografie cu chipul tău”. Iar el s-a întors într-o parte. (Da.) Și apoi pentru cealaltă, a întors cealaltă parte sau s-a uitat în sus și toate acestea. Dar am ales doar trei pentru că este suficient pentru un guşter, nu-i așa? Am spus: „Vei fi la televizor. Sper că te vor alege. Are loc o competiție pentru că sunt acolo multe animale la televizor, așa că sper că te vor lăsa și pe tine să ai șansa de a fi la televizor.” Și apoi el s-a mișcat puțin, capul aici, capul acolo, dar nu s-a mutat nicăieri. (Uau.) În mod normal, aceste animale sălbatice sau guşteri, când ești aproape, aleargă, nu? (Da, Maestră.) El nu a alergat deloc, doar a stat acolo. (Uau.) Deci, am făcut poate 12 fotografii și nu s-a mișcat, nimic. Am stat chiar în fața lui pentru că este mic. Deci, dacă vedeți chipul mare, înseamnă că eram foarte aproape. (Da, Maestră.) Am fost cam la cinci cm, nu, zece centimetri (Oh, uau!) de el. (Da, Maestră.) Ceva de genul, chiar în față. (Da.) Și el nu a fugit oriunde. Atunci este când știi că animalele vor să îți spună ceva. La fel ca păianjenii. Sau ochii lor strălucesc. (Da.) Este similar cu acest indicator cu punct roșu. (Indicator laser.) Similar cu acesta, dar strălucitor cu diferite culori, nu de culoare roșie. Spun doar asta, ca să știți cum arată, dar culoarea nu este așa. Culoarea este cam ca și lumina aurie. Nu foarte aprinsă, dar ca două lanterne mici, strălucitoare. Atunci este când vor să-ți transmită ceva.
Apropo, când m-am uitat repede la știri, am văzut un păianjen mare undeva în America. Și era o doamnă care a văzut un păianjen mare. A spus că nu a văzut un păianjen atât de mare înainte. Este mai mare decât palma ta deschisă. (Uau!) Deci, m-am gândit: „Oh, am văzut asta înainte.” Vă amintiți că v-am spus că păianjenul era foarte mare? ( Da, Maestră. ) M-am gândit la mine: „Am mai văzut asta înainte.” Și doamna era atât de speriată. Și-a sunat soțul să-l prindă într-o cutie mare, ca un container, (Da.) să cheme agentul, cel care a închiriat casa pentru ei. Deci, agentul a venit și a spus da, ea este „fericită să-l ia de la tine”. Asta a spus ea. (Da, Maestră.) Dar păianjenul s-a agățat de fereastra ei, nu s-a mișcat! (Uau.) Așa a putut soțul să-l prindă. (Da.) Dar păianjenul a vrut să spună acelui membru al familiei ceva. A spus ceva de genul: „Nu iubi persoana greșită”. (Uau.) Nu vreau să vă spun cine. Nici nu știu cine. Dar asta am auzit de la păianjen, prin poză chiar. (Uau.) Dar, desigur, doamna sau domnul nu a auzit niciodată ceva de genul. (Da.) Nu vreau să intru mai mult în lucrurile lor private. (Da, Maestră.) Nu știi cine sunt oricum, deci nu contează. Nici nu știu unde locuiesc. Chiar am uitat unde este. Doar a spus: „Nu iubi persoana greșită.” Vă imaginați? Ei te pot avertiza. Dacă aș ști-o pe acea doamnă, eu i-aș spune, dar nu este treaba mea. Nu pot să-i spun. Nu pot spune nimănui. Ei bine, dacă m-a angajat și mi-a dat niște bani, aș face-o. Vorbesc chiar şi cu păianjenii în timpul refugiului meu. Doar a venit aşa. (Da, Maestră.) Pentru că știam că păianjenul a vrut să transmită ceva. Altfel, s-ar fi speriat și ar fi fugit când oamenii sunt atât de aproape de fereastră. Fereastra este transparentă. (Da, Maestră.) Ar fugi de tine.
Toate insectele, când te văd, aleargă. Chiar șerpii. Cu excepția unei situații excepționale atunci când este condus de demoni zeloși sau fantome rele sau ceva de genul. Altfel, șerpii, se ascund și de tine. (Da, Maestră.) Sau nu îndrăznesc niciodată să se apropie de tine. Chiar tigrii și leii sunt așa. Nu se presupune să atace oamenii. Ocazie foarte rară că este ceva care îi determină. (Da, Maestră.) Sau când este timpul ca acea persoană să moară, o situație aşa. Deci a trebuit doar să o facă. Altfel, tigrii, leii nici nu vor să ne mânânce. Ei bine, cred că nu pe noi pentru că suntem vegani și avem sânge fără gust. Doar tofu, aromă de tofu. Deci s-ar putea să fim mai siguri pentru nasul lor. Nu mirosim rău. Mâncătorii de carne, au atâtea mirodenii puse în ei. În caz contrar, carnea nu are niciun gust. Și poate are un gust înțepător. Ca peștele și toate acestea, miros urât. (Da, Maestră.) Deci, ei pun multe condimente și usturoi, ceapă, toate acestea, (Asta este adevărat.) așa că ei miros chiar de la mile distanță. Deci, poate le provoacă pofta acestor fiare sălbatice. Altfel, ele nu se deranjează de oameni. Poate, cine știe, în zilele noastre toate junglele și pădurile sunt tăiate mult. (Da.) Deci, ele au pierdut habitatul și mesele lor, deci pot ieși și să atace oamenii pentru că le este prea foame sau ceva de genul. Nu știu. Dar este rar. Este rar. (Da, Maestră.) Chiar și fiarele sălbatice, este rar că atacă oamenii. (Da, Maestră.) Nu știu de ce vă spun atât de multe lucruri. Un lucru duce la altul. (Da, Maestră.)
