Dar dacă ești singur și ai doar un loc de muncă normal, atunci în timpul liber îți mănânci mâncarea și apoi meditezi și îți trăiești viața cât mai simplu posibil, atunci vei fi din ce în ce mai racordat la toate. Mai mult în ton cu natura.
Ieri, am vrut să vă spun, dacă aveți vreun fel de întrebări provocatoare, doar întrebați-mă. Criticați-mă, chestii de genul acesta, doar pentru a vedea cum reacționez. Dar am uitat să vă spun, pentru că trebuie să fac multe lucruri. Știți deja, nu? (Da, Maestră.) Eu trebuie să fiu propria mea menajeră, propriul meu spălător de rufe, propriul meu artist de machiaj, propriul meu selector de rochii și propria mea coafeză, chiar dacă nu arată prea mult ca la coafor, dar trebuie să o fac singură. Și în refugiu, nici măcar nu l-am vopsit blond. Nu mai îmi pasă deloc. Încă arăt frumoasă? Spuneți-mi. (Da, Dvs. arătați frumoasă, Maestră.) Da, vă cred, desigur. (Este adevărat, Maestră.) Voi țineți cele cinci precepte, nu spuneți minciuni, nu? (Nu, noi nu mințim.) Bine. Oricum. Frații cu tehnologia, și ei mă fac să arăt bine. Sau poate ei doar aleg unde arăt eu bine. Imaginile în care arăt bine, apoi ei le aleg. Şi restul, ei doar le aruncă undeva, nu le mai pasă deloc. Dacă oamenii din generațiile viitoare se întâmplă să scoată arhivele noastre și se uită la fața mea, ei ar spune: „Oh, ce diferență! (Nu.) Cine este aceasta? Trebuie să fie sora Ei mai mare. Cui îi pasă? Dumnezeule. Este oricum fals totul, este tot iluzie. Bine atunci.
Copacii pot vorbi și ei. Ei vorbesc cu mine. ( Uau.) Dacă vă liniștiți și continuați să practicați, atunci ... adică în afară de noi. Noi muncim degeaba. Doar pentru mâncare. De exemplu, dacă ei nu au karmă să se căsătorească sau să facă copii și toate acestea, doar au o slujbă simplă, pot merge mereu în interior. Oricând. Când trăiești singur, îți poți controla viața mai ușor. ( Da.) Și nu vei fi influențat de nimic, de karma altui partener sau de propria lor opinie. Uneori părerea lor este mai joasă decât a ta și apoi ei te trag de asemenea, în jos. (Da.) Dar dacă ești singur și ai doar un loc de muncă normal, atunci în timpul liber îți mănânci mâncarea și apoi meditezi și îți trăiești viața cât mai simplu posibil, atunci vei fi din ce în ce mai racordat la toate. Mai mult în ton cu natura.
Cu excepția noastră, pentru că noi suntem ocupați, trebuie să lucrăm. (Da.) Trebuie să lucrăm indiferent la ce oră, ce zi. Dar nu vă faceți griji, eu vă voi duce în Rai. Nu vă voi lăsa în urmă. (Vă mulțumim, Maestră.) Chiar dacă voi nu aveți timp suficient pentru a medita. Dar nu fiți leneși! Nu căutați scuză. (Da.) Aceasta nu este o factură de garanţie. Factură de garanție. „Schein” este german. (Da.) Factură de garanție - nu este. Voi trebuie totuși să fiți sinceri și să faceți cât de mult puteți. (Da, Maestră.) Deci, nu mă împovărați pe mine. Pentru că eu am mult de lucru. Voi știți. (Da, Maestră.)
Astăzi, veverița a venit din nou și a sărit pe acoperiș, tot timpul. (Uau!) Doar pentru a-mi atrage atenția. Și atunci am spus: „Ce este acum?” Și mi-a spus una şi alta. Am spus: „Bine. Știam deja. Dumnezeule!” Pentru că în interior, Protectorii mi-au spus deja. Ei au zis: „Nu-ți aduce câinii.” Îmi este atât de dor de câinii mei, și îi iubesc atât de mult. Mă jucam cu ideea de a-i aduce. Să arunc o privire măcar, dar ei îmi tot spun, „Nu, pentru că îți va tulbura pacea”. Desigur, știu că meditația este crucială acum, iar în refugiu nu ar trebui să vezi pe niciuna dintre rudele tale și prieteni. (Da.) Mi-e dor de câinii mei pentru că lor le este dor de mine și aceasta este problema. Dacă doar mie mi-e dor de ei, atunci este ușor. (Da.) Doar că ei mă iubesc mai mult decât îi iubesc eu, trebuie să spun adevărul. Lor le este dor mai mult decât mi-e dor mie de ei. Pentru că eu sunt ocupată. (Da.) Am treabă de făcut, sunt distrasă, cumva. Dar bieții câini, ei nu au nimic de făcut. (Da.) Doar stau închiși într-o cameră toată ziua. Cu excepția cazului în care ei ies cu fetele și toate acestea. Și eu nici nu văd cum îi tratează, în afară doar de raport la fiecare două sau trei zile. (Da.) La început, când am plecat prima dată, am spus: „Raportează în fiecare zi”. Dar mai târziu, pentru că este aproape ca o rutină, așa că am spus: „Raportează la fiecare două-trei zile. Cu excepția urgenței.” (Da.) Deci, eu trebuie să mă bazez doar pe asta, pe orice mi-au scris ei. Nu știu cum o duc câinii mei acolo și inima mea nu este împăcată. (Da, Maestră.)
Pentru că eu i-am adoptat când ei nu aveau pe nimeni. I-am smuls din fălcile morții. (Da.) Și eu sunt singura în care ei pot avea încredere, ei simt. Pentru că înainte, oricine venea, ei lătrau și lătrau. Cu excepția celor care sunt în jurul meu și care au grijă de ei, cu mine. Pe toți ceilalți îi latră. Latră mai puțin sau latră mai mult, depinde de aura persoanei și de intenție. Și ei știu cine este bun pentru mine, cine nu e. Cine nu este bun pentru mine, ei continuă să latre până nu mai au voce. Mai târziu trebuie să invit acea persoană afară sau ... „Nu mai veniți când câinii sunt prin preajmă.” Oricum. Și, doar pentru că nimeni altcineva din întreaga lume nu mă iubește atât de mult. (Da, Maestră.) De asemenea. Și această iubire este ceea ce mă face să mă simt inconfortabil când nu am eu grijă de ei. (Da, Maestră.) Iubesc dragostea lor. Dar le este atât de dor de mine și uneori mă trage, și sunt tentată să le cer să-i aducă să mă vadă. (Da.) Dar atunci, Ei toți îmi spun că nu. Și nu este prima dată când Ei mi-au spus să nu văd câinii. Și trebuie doar să am răbdare. I-am văzut de câteva ori în timpul refugiului. (Da, Maestră.) Pentru că după ce celălalt câine a murit, mă temeam că ei sunt atât de trişti și răniți. Deci, eu am venit și i-am mângâiat. Și unul dintre îngrijitori plângea. „Oh, oh, el a murit, și la la la ... ” Am spus: „Hei, hei, hei. Eu ar trebui să plâng, nu tu.” Dar și ei iubesc câinii. Unul dintre îngrijitori este foarte emotiv. Oamenii latino-americani, sunt emotivi. Oameni foarte sentimentali.
Când am fost prima dată în Costa Rica și Mexic să țin prelegere și înainte să plec, toți plângeau ca niște bebeluși. Ca un bebeluș fără lapte. Și am spus: „De ce plângeți atât de mult?” Unii dintre ei au spus: „Oh, dacă plecați simt ca și cum ceva a tăiat o parte din mine.” (Oh, uau.) Le-a tăiat carnea, o parte din ei. Așa s-au simțit ei. Doamne, este groaznic, și mi-a fost atât de greu să plec în acel moment. ( Da.) Ei sunt oameni foarte, foarte sentimentali.
Și pur și simplu îmi pare atât de rău pentru câinii mei, asta este tot. (Da, Maestră.) Avându-mă, dar în ultima vreme nu mă pot vedea deloc și în vremuri de necaz, eu nici măcar nu sunt acolo. Mă simt responsabilă. Mă simt atât de rău. După moartea câinelui, eu nu mi-am revenit încă. (Oh, Maestră.)
Și cel mic îmi spune că, câinele negru mai mare este singur. Chiar dacă ea o are pe mama ei alături. Ei au doar un separator de plastic transparent între ei. (Da.) Deci mama este alături, dar totuși se simte singură. Cred că este mai atașată de mine decât alți câini. Pentru că este o singuratică. Ea nu se descurcă bine cu alți câini. Poate de aceea. Și ea mă iubește atât de mult că îndrăznește să facă pipi și treaba mare în casă dacă eu nu ascult sfaturile ei. Așa că ultima dată când ea mi-a spus că cineva este îndrăgostit de mine și ar trebui să nu mă îndrăgostesc de el, (Da.) eu am spus „mulțumesc”. Și apoi: „Orice s-ar întâmpla, oricine se îndrăgostește de mine, nu poți să faci pipi și treaba mare în casa mea doar pentru asta. Ți-o interzic. Bine?” Deci, data viitoare când a revenit, am spus: „Este tipul acela încă îndrăgostit de mine? Ea a spus : „Da.” Am spus: „Să nu îndrăznești să faci pipi în casă.” Deci, ea nu a făcut atunci.
Deci, ea este cea mai curajoasă. Nu-i pasă dacă o certam sau am amenințat-o că nu o mai văd și toate acestea. Sau o mustram. Ea făcut doar ceea ce are de făcut sau vrea să facă. Doar pentru a mă avertiza despre una sau alta și alții. Imaginați-vă. Atât de curajoasă și de altruistă. (Da.) Chiar și un singur tip îndrăgostit de mine, ea face pipi în casă. Și ei au plimbat-o pe un drum lung, ei au urinat deja pe drum. Au făcut pipi deja înainte să se întoarcă la casa lor și apoi au făcut pipi tot drumul de la mine deja. Deci, cum poate ea păstra ceva, doar să intre în casa mea să mi-l „prezinte” așa? Imediat ea a intrat și ea doar, s-a fixat jos pe podea și asta este. Nu o pot opri, este atât de rapidă. (Da.) Ea nici nu m-a lăsat să văd că o face sau aşa ceva. Imediat, intrat pe ușă și bzzzz. Asta este. Oh, Dumnezeule! Și acesta este trucul ei. Ea a făcut asta tot timpul. Nu de multe ori, slavă Domnului, dar ori de câte ori există unele lucruri majore, ea a făcut asta. Când fiecare alt câine deja s-au oprit de mult, ei nu mai îndrăznesc. Înainte, cel mai recent era cea mică. Dar a renunțat și ea, pentru că am certat-o atât de mult. Dar aceasta, persistentă până acum. Nu renunță la mine. (Uau.) Nu am avut ocazia să văd de ce Ei nu vor să-mi văd câinii. Desigur, este un refugiu. Eu nu ar trebui. Ar trebui să mă concentrez doar în interior. Orice altceva este ... oricum nu este important. Doar că emoția lor, dragostea lor, ei tot mă trag uneori. (Da.) Atunci când eu am timp sau când văd câini la televizor. (Da.)
Ei nu-mi dau lucruri bune de mâncat, dar ei mă fac să editez pizza aceea atractivă, si rețetele acelea din emisiune. ( Da.) Și eu nu am așa ceva. Încă trebuie să văd toate acestea. Ceea ce vreau să spun este că nu eu mă gândesc la asta. Doar mi-a fost prezentat. Și nu este despre mine, că mă gândesc la câini. Ei sunt aceia care sunt foarte atașați de mine. Și nu au nimic de făcut, decât să mănânce și să doarmă, și să meargă la plimbare și să revină. (Da.) Oh, ei au Supreme Master TV, desigur, dar eu nu sunt sigură dacă îi interesează asta. Singurul interesat de asta și de orice televizor este Benny. El este singurul care stă și se uită la televizor. Chiar stătea și se uita la televizor. (Uau. Este atât de uimitor.) Și uneori se ducea în spatele televizorului să vadă dacă este cineva în spate. Am spus: „Benny, știi că sunt doar filme.” Dar mergea în spate uneori pentru a arunca o privire. (E atât de drăguț.) În spatele televizorului. Și apoi el se aşeza și se uita mult timp. El poate viziona tot timpul. Orice alt câine urăște televizorul. Nu știu de ce. Și Happy mi-a spus că televizorul nu este o radiație bună pentru mine. Și pentru câini. Am spus: „Atunci, te duci în cealaltă cameră. Eu trebuie să mă uit. A fost cu mult timp în urmă când nu am avut Supreme Master TV de muncit. Atunci nu eram bolnavă, nu eram umilită, nu aveam nicio problemă. Când nu am Suprem Master TV, aproape îmi place să fiu izolată de lume. (Da.) Chiar dacă mă plimb în jurul oamenilor și fac cumpărături uneori, dar nimeni nu mă cunoștea și asta a fost un fel de ușurare. (Da, Maestră.)
Am trăit ca o persoană normală. Doar oamenii care te cunosc, sunt atașați de tine și vor ceva de la tine. Oamenilor din afară, nu le pasă. (Da, Maestră.) Ei doar mă servesc sau îmi vând lucruri, și apoi spun: „La revedere”. Ei nu vor alte lucruri care sunt mai valoroase decât banii. Deci, dacă nu am Suprem Master TV, nu am oameni în jur, atunci trăiesc o viață mai bună. Chiar și în peșteră sau o cabană mică sau orice, nu-mi pasă niciodată. Pentru că mă simt la fel de bine, atât de bine oriunde.
Și în Ţinutul Nou ei au multe camere și case și toate acestea, Eu nu mă simt niciodată bine. (Da, Maestră.) Pentru că sunt întotdeauna oameni în jur. (Da.) Chiar și o mică distanță, dar sunt mii de oameni, atunci distanța este mereu mai mică. (Da.) Pentru că energia, este un grup mare, (Da.) și este răspândită. Și ei știu că sunt acolo, și ei mereu trag de mine.
Trebuie să mă întorc la munca mea de acasă acum. Am multe care așteaptă. Mulțumesc că m-ați iertat. (Vă mulțumim că ne-ați iertat, Maestră. (Vă mulțumim, Maestră.) Bine. Eu merg. Dumnezeu să vă ajute. (Vă mulțumim, Maestră. Vă iubim, Maestră.) Și eu vă iubesc, dragilor. Vă mulțumesc că sunteți aici în acest timp al apelor tulburi pentru lumea noastră. Dumnezeu să vă ajute. (Mulțumim că ne-ați primit. Vă mulțumim, Maestră.)
