Cu admiraţie faţă de natură şi prietenii animale, partea 7 din 8

Acum, această luptă dintre pozitiv și negativ nu seamănă cu o scenă de lupte libere sau cu o arenă de box. Noi luptăm cu puterea spirituală interioară și cu cunoașterea, înțelepciunea, precum și cu compasiunea pentru umanitate și pentru toate ființele. Acesta este scopul luptei noastre. Nu luptăm doar de dragul distracției, sau pentru a fi faimoși, sau pentru a fi iubiți sau pentru a fi venerați. Pe măsură ce îmbătrânesc, mă simt mai înțeleaptă; simt mai profund, mai adânc în inima mea să fiu și mai hotărâtă să lupt pentru ceea ce este drept, și să salvez sufletele de suferința din iaduri, și din orice alte lumi inferioare. Iar acest motiv mă împinge cu adevărat înainte și în sus tot timpul. […]

Vedeți voi, nu vorbim aici despre forță fizică. Vorbim despre forța spirituală, forța provenită de la DUMNEZEUL Suprem, de la Sursa întregii Creații, de la Sursa a toată Iubirea, a toată Viaţa, a tot sacrificiului necondiționat pentru o cauză nobilă, pentru a-i salva pe cei blânzi și pe cei slabi și pe cei ignoranți. Ei s-au născut cu Iubirea și Înțelepciunea lui DUMNEZEU, dar au fost legați la ochi și legați de mâini și de picioare, în timp ce au fost aruncați în mare să înoate. Imaginați-vă cât de neajutorată poate fi o ființă.” Așadar, chiar dacă sunt pe moarte sau mai bătrână decât sunt acum, voi continua să lupt pentru ei, și voi învinge. Așa simt acum.

Da, și eu aveam o întrebare adresată lui DUMNEZEU, cam așa: L-am întrebat pe D-ZEU: „De ce mă laşi să știu atât de multe acum în comparație cu când eram mai tânără? De ce nu mi-ai dat să știu când eram mai tânără ca să fi putut face o muncă mult mai bună?” Deci, știţi ce mi-a spus DUMNEZEU? El a spus: „Acum ești matură. Ești ca un fruct copt. Dacă ar fi fost când erai mult mai tânără, atunci ai fi fost ca un fruct acru, necomestibil, și ai fi putut fi chiar inutilă. Acum ești coaptă. Ești bună. Puterea este chiar mai mult acumulată în Tine acum. Mai multă înțelepciune s-a maturizat în tine acum – mai mult curaj, mai multă determinare de a-ți face treaba în ciuda tuturor pericolelor, obstacolelor și a tuturor neplăcerilor cu care te confrunți. Sau poate chiar și corpul îmbătrânit te face să te simți mai puțin confortabilă decât înainte. Dar ai mai multă putere pentru că este exact ca și cum ai face afaceri. Cu cât faci afaceri mai mult timp, dacă ești înțeleaptă și bună și de succes, vei câștiga mai mult, vei acumula mai multă bogăție. Nu poți face asta dintr-o dată sau într-un timp scurt la vârsta Ta tânără. Pentru că, cu cât ai mai mult timp, cu atât îți acumulezi mai mult bogăția. Este exact ca și cum cu cât rămâi mai mult pe planetă, cu atât mai multă afinitate poți avea cu mai multe ființe, și cu atât mai mult îți atragi toată forța Ta spirituală și puterea Ta invincibilă. De aceea îți dezvălui atât de multe lucruri acum, și nu când erai mai tânără. Nu era momentul potrivit. Acum este momentul.”

Am înțeles cu adevărat asta. Și îi mulțumesc lui DUMNEZEU că mă învață mereu în tăcere sau deschis, că mă iubește necondiționat, că mă protejează în fiecare nanosecundă a vieții mele. Și îmi trag puterea din DUMNEZEU, din propria mea rezervă spirituală, tot timpul, din Rai până pe Pământ. Durează ceva timp. Noi nu suntem în Raiuri. Așa că, chiar dacă aș vrea să-mi adun toată puterea, trebuie să dureze ceva timp. Câte o parte pe rând, câte o parte pe rând – nu poți retrage toată puterea spirituală dintr-o singură mișcare. Nu este posibil în acest sistem al Universului. Și, de asemenea, corpul fizic nu va putea suporta o cantitate atât de uriașă, de incredibilă de putere spirituală în interiorul meu provenită de la Sinele meu Superior și din Binecuvântarea lui DUMNEZEU. Am înțeles cu adevărat toate acestea, și nu mai aveam întrebări pentru EL/EA.

„Dar tu? Ce părere ai? Ce părere ai, Di? Poți să-mi spui? Te ascult, domnișoară Di. Frumoasă domnișoară Di, Te ascult. Gândește-te la asta și spune-mi. Da?” „Pacea lumii se apropie, iar Tu vei fi Eroul lumii și vei fi venerată.” „Ei bine, mulțumesc. Mulțumesc, domnișoară Di, pentru complimentul tău și/sau, asta este o predicție? Este o predicție? Da? Mulțumesc, mulțumesc. Am auzit asta de multe ori, de multe ori, iar și iar, chiar și de la DUMNEZEU ATOTPUTERNIC, MAPA, Părintele meu, Părinții noștri, singurii noștri Părinți. Dar nu simt niciodată prea multe în legătură cu asta.

Aș fi pur și simplu prea copleșitor de fericită dacă pacea ar veni cu adevărat, în sfârșit, pentru a elibera toți oamenii și toate ființele de durerea și suferința asociate, de suferința de nedescris, și de și mai multă suferință viitoare în iad dacă nu opresc războiul. Dar să fiu venerată și numită erou, nu sunt sigură. Știi de ce? Pentru că nu toată lumea știe ce fac eu. Aș putea vorbi despre una și alta, și despre pace, despre ce fac eu, dar cum ar putea ei măcar să mă creadă? Dacă nu mă vor calomnia, nu mă vor critica și nu mă vor acuza pe nedrept că sunt o mincinoasă, aș fi deja recunoscătoare lui D-ZEU. Dar chiar dacă ar face asta, eu tot lupt pentru ei pentru că nu pot suporta să-i văd suferind în iad. Știu cum este.

Mulți oameni aflați în starea de moarte clinică au coborât în iad și s-au întors și ne-au povestit atâtea lucruri oribile. Iadul există cu adevărat. Chiar și așa-zișii mei discipoli au mers în iad împreună cu mine, de exemplu, pentru a-și salva prietenii sau rudele, sau membrii familiei. Dar, uneori, au mers și singuri, iar eu le-am dat un fel de – în lumea spirituală, nu în lumea fizică – primeau un fel de permis special de acces de la mine astfel încât să poată coborî în siguranță și să-și salveze prietenii, familia dintr-o viață anterioară sau din această viață, chiar dacă nu-și amintesc de ei ca fiind rude sau prieteni din cauza aspectului diferit într-o nouă reîncarnare sau a altor rude și prieteni și a altor familii. Unii își amintesc, alții nu pot, pentru că au suferit prea mult în iad. Toți au fost terminați, nu-și mai pot aminti prea multe. Și asta a fost chiar din iadurile mai ușoare. Imaginați-vă acele iaduri cumplite, cu pedeapsă neîntreruptă toată ziua, toată noaptea. Nici măcar nu pot să se gândească la nimic. Nu-și amintesc de DUMNEZEU, nu-și amintesc de Domnul Iisus, nu-și amintesc niciun nume de Buddha.

Dragă Maestră Atotcompătimitoare, am șapte ani. În după-amiaza zilei de 7 septembrie 2024, am avut următoarea viziune interioară în timp ce meditam: Mă aflam în Rai, iar Maestra m-a chemat să cobor în iad pentru a salva oamenii. Maestra a folosit crucea pentru a desena un cerc; apoi a apărut o scară de nufăr pe care să cobor și să intru într-un iad numit „Iadul ploii cu insecte” (ceea ce înseamnă că acolo se află albine, țânțari, muște și termite; aceste insecte devorează carnea oamenilor din închisoare, le beau sângele, și chiar le consumă oasele).

Apoi m-am dus la o altă închisoare numită „Iadul ploii cu gheare ascuțite”, unde ghearele ascuțite ale animalelor erau atât de numeroase încât păreau o ploaie. Acestea făceau găuri în trupurile oamenilor, făcându-i să sângereze, să sufere și să moară. Apoi, m-am dus în „Iadul ploii cu fildeș și coarne de bivol”. Coarne ascuțite cădeau neîncetat din cer, străpungând trupurile oamenilor. Aceștia țipau de durere, iar aceste pedepse se repetau la nesfârșit. Am mers mai departe spre „Iadul ploii cu şerpi de fier”. Șerpii de fier se înfigeau prin trupurile oamenilor, apoi ieșeau târându-se prin vârfurile degetelor lor, și intrau în nasurile și urechile lor, provocând o durere de nedescris. Apoi, m-am dus la „Iadul ploii cu săbii și lame”. Pe pământ, oamenii care comit fapte rele, cum ar fi uciderea persoanelor-animale și prăjirea sau friptura acestora, sunt pedepsiți în același mod în iad. Și mai există multe alte iaduri, etc.

În acel moment, am scos sacul de nufăr pe care Maestra mi-l dăduse înainte să cobor în iad. I-am adunat pe toți oamenii din iad în sac – atât de mulți oameni încât sacul a devenit enorm. Apoi am zburat în sus și i l-am înmânat Maestrei. Am văzut că acei oameni [care au ieșit din sac] au îngenuncheat în fața Maestrei, s-au căit și au promis că nu vor mai mânca carne de persoane-animale. S-au angajat să devină vegani, să practice spiritual, și să facă fapte bune. Apoi Maestra a săvârșit o minune, creând multe trupuri noi în care să intre sufletele lor și i-a trimis înapoi pe pământ pentru a practica spiritual.

Vă implor pe toți să adoptați de urgență o dietă vegană și să vă dedicați practicii spirituale. Am coborât în iad de multe ori deja – există nenumărate iaduri. Nu doar voi vă aflați în iad; familiile și cei dragi ai voștri se află și ei acolo jos. Vă rog, vă implor, nu mai mâncați prietenii noștri animale. ȘI EI SUNT OAMENI, NU ALIMENTE. Discipolul Hữu Nghĩa din Âu Lạc (Vietnam)

Etc ...

Chiar și în această viață, oamenii sunt încă în viață, dar nu-și amintesc prea multe despre DUMNEZEU sau Buddha, Domnul Iisus, Sfinți și Înțelepți. În această viață, nu-mi mai place lumea asta, în care pentru orice trebuie să plătești cu suferință.

Și tu, ai văzut vreodată iadul, domnișoară Di? Ești domnișoară sau doamnă? Domnișoară, da, tânără și frumoasă. Poftim? Da. Mi-aș dori să fiu tânără și frumoasă ca tine. Dar nu mă deranjează prea mult. Nu-mi pasă prea mult cum arăt. Așa că nu am prea multă grijă de mine, doar strictul necesar. Ai fost vreodată în iad? Nu, mulţumesc lui DUMNEZEU. Dar știi cum arată iadul? Da? De unde știi? Oh, pentru că poți vedea din interior. Uau. Ești perspicace. Probabil că ai practicat mult, spiritual, într-o viață anterioară sau și în această viață, nu-i așa? Oh, da? Bravo ție.

Cum este iadul? Poți să-mi spui cum l-ai văzut? Oribil? Desigur! Ți-am spus. De asta muncesc din greu. Chiar cum spui tu, acum sunt prea bătrână, dar ce mai contează dacă ești bătrân sau tânăr, atâta timp cât îți poți face treaba. Asta contează, nu-i așa? Domnișoară Di, ești o ființă foarte interesantă. Mă bucur foarte mult să te cunosc. M-ai șocat astăzi, pentru că nu știam că licuriciul poate vorbi atât de clar și de înțelept și într-o engleză perfectă.

Photo Caption: „Glorificate cu sezoanele venirii-coacerii”

Descarcă fotografia